Activitatea psihică este unitară, dar prezintă diferențe particulare specifice intervalelor de vârstă, ființa umană trebuind analizată longitudinal (pe tot parcursul existenței sale) pentru a observa modificările psiho-fizice (produse sub influența mediului natural, a educației, a influențelor socio-culturale, a rolurilor sociale…). Dezvoltarea psihică implică modificarea echilibrului între asimilarea realității și acomodare la condițiile subiective și circumstanțele concrete ale vieții, înseamnă modificări complexe bio-psiho-sociale ale individului ierarhizate în timp și structurate pe vârste (Ursul Șchiopu,1997).
Realizarea studiului dezvoltării psihologice se face pe următoarele coordonate:
- descrierea aspectelor specifice ale dezvoltării fizice, psihice, afective, cognitive și ale personalității în contextul social, pe etape de vârstă
- explicațiile cu privire la corelațiile factorilor ce influențează modul în care omul își construiește funcțiile și procesele psihice, dar și caracteristicile dominante
- diagnoza este nivelul la care se găsește la un moment dat un proces psihic, o particularitate sau o calitate psihică
- consilierea, sau recomandările, cu rolul de a crește calitatea educației la vârstele mici și calitatea dezvoltării umane în cazul vârstelor adulte
Principalele teorii ale dezvoltării
Behaviorismul - trecerea gradată de la cercetarea proceselor mentale invizibile, la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct... citește mai mult
Teoria cognitiv-constructivistă a dezvoltării
Piaget considera că copilul, și nu întrebarea pusă de acesta, este o sursă de informații. Întrebările spontane ale copiilor sunt surse suplimentare pentru a înțelege semnificația reală a gândirii copilului... citește mai mult
Psihanaliza, cu al său ”părinte” Sigmund Freud, are drept principiu ce ghidează funcționarea psihicului uman, principiul realității și principiul plăcerii... citește mai mult
Teoria dezvoltării psihosociale
Cel mai important continuator al lui Freud a fost E. Erikson, care propune abordarea stadială a formării personalității pe latura socializării... citește mai mult
Ciclurile de dezvoltare ale omului
Un ciclu delimitează schimbările semnificative manifestate în cursul vieții, atât din punct de vedere al caracteristicilor biologice, cât și al celor psihologice și sociale.Dezvoltarea şi, în general, viaţa umană se desfăşoară în etape succesive, care au caracteristici foarte speciale. Fiecare fuzionează treptat în următoarea etapă. Totuși, nu există un acord unanim pentru a determina când începe şi când se termină.
Dinamica de creştere a adulţilor:
Modelarea. Datele ne conduc să
concepem creştere umană ca un proces care integrează, atât schimbarea
(variabilitatea) şi stabilitatea (consistenţa). Descrierea acestui proces este
echivalent cu a contura o secvență de evenimente, în parte planificate sau determinate
parţial de influenţe, atât ereditare cât şi de mediu. Aceste evenimente
ordonate, pot ajunge la o valoare universală relativ mare, dar nu sunt decât un
cadru general, specific în funcţie de rutele de viaţă ale anumitor grupuri, şi,
de asemenea, a procesului de viaţă urmat de fiecare individ.
Abordarea dezvoltării umane.
Putem distinge mai multe teorii care explică creşterea umană pe tot parcursul
vieţii. În cercurile ştiinţifice, există un consens larg cu privire la
interacţiunea dintre dezvoltarea personală şi rolul mediului înconjurător. Dar,
pentru a studia şi analiza dezvoltarea fiinţelor umane sunt două abordări sau
modele:
§
de dezvoltare - abordare adoptată de
Freud, Jung, Erikson şi alţii. Teoriile se bazează pe vârsta biologică, ce
constituie matricea de dezvoltare: ea evoluează odată cu vârsta, în special
datorită rolurilor sociale. Cu toate acestea, recunoaşte că, în fiecare
individ, apar variaţii particulare în interiorul modelului comun. Pentru aceşti
cercetători, fiecare vârstă aduce provocările sale proprii. Să aibă cunoştinţe
suficiente pentru a depăşi orice provocare oferă puterea psihologică suficientă
pentru a trece la etapa următoare. În schimb, imposibilitatea de a depăşi fiecare
etapă, determină o slăbire a forţelor psihice în înfruntarea următoarelor
provocări.
§
constructivistă - consideră că, în sine dezvoltarea
este de o importanţă capitală, că oameni foarte diferiți fac aceleaşi sarcini
pentru dezvoltarea lor personală fundamental diferită. Cu toate acestea, aceste
diferenţe sunt mai importante pentru auto-dezvoltare, decât similitudinile.
Piaget a fost primul care a prezentat ipoteza, precum că aceste diferenţe în concepția
de lume şi de sine au o bază comună, legată de dezvoltare. Fiecare mod de
gândire implică şi necesită un sistem de gândire şi de interpretare mult mai
complex, numit etapă. O nouă etapă nu este niciodată rezultatul sumei de
achiziţii anterioare. Este nevoie de un nou sistem de gândire, o nouă cheie de
interpretare, de a aborda noi explicaţii realităţii.Ipoteza este aceasta:
atunci când un mod de interpretare a realităţii nu mai este în măsură să
explice în mod satisfăcător şi să dea un sens, se construiște unui nou sistem
sau structură de gândire, care să-l interpreteze cu succes. Astfel, sistemele sau
structurile mentale de referință, se transformă radical pe tot parcursul vieţii
şi nu trebuie să uităm că acestea sunt la originea atitudinilor, opţiunilor şi
acţiunilor specifice.
În dezvoltarea umană, conform psihologiei românești, se evidențiază patru cicluri mari:
- Ciclul prenatal, perioadă intrauterină, caracterizată prin cea mai intensă creștere și dezvoltare a ființei umane (dezvoltarea embrionară este explozivă în primele zile, înregistrându-se o creştere de 8000 de ori ca mărime şi de 20 ori ca diametru)...citește mai mult
- Ciclul de creștere și dezvoltare, până la 25 de ani, ce cuprinde: copilăria 0-11 ani (sugarul 0-1 an, antepreşcolarul 1-3 ani, preşcolarul 3-7 ani, şcolarul mic 7-10 ani), pubertatea 11-15 ani, adolescenţa 15-25 ani...citește mai mult
- Ciclul adultului (sau al inserției profesionale), de la 25 la 65 de ani, ce cuprinde: tinereţea 25-35 ani, adultul precoce 35-45 ani, adultul mijlociu 45-55 ani, adultul târziu 55-65 ani...citește mai mult
- Ciclul de regresie, de la 65 de ani până la sfârșitul vieții, ce cuprinde: trecerea la bătrâneţe 65-70 ani, prima bătrâneţe 70-80 ani, a doua bătrâneţe 80-90 ani şi marele bătrân de la 90 ani...citește mai mult
