Psihologia vârstelor


           Ramură fundamentală în științele psihologice, apărută datorită necesității de cunoaștere și înțelegere a caracteristicilor, funcțiilor, proceselor psihice și evoluției acestora pe parcursul vieții umane, de la naștere până la moarte.
          Activitatea psihică este unitară, dar prezintă diferențe particulare specifice intervalelor de vârstă, ființa umană trebuind analizată longitudinal (pe tot parcursul existenței sale) pentru a observa modificările psiho-fizice (produse sub influența mediului natural, a educației, a influențelor socio-culturale, a rolurilor sociale…).        Dezvoltarea psihică implică modificarea echilibrului între asimilarea realității și acomodare la condițiile subiective și circumstanțele concrete ale vieții, înseamnă modificări complexe bio-psiho-sociale ale individului ierarhizate în timp și structurate pe vârste (Ursul Șchiopu,1997).
          Realizarea studiului dezvoltării psihologice se face pe următoarele coordonate:
- descrierea aspectelor specifice ale dezvoltării fizice, psihice, afective, cognitive și ale personalității în contextul social, pe etape de vârstă
- explicațiile cu privire la corelațiile factorilor ce influențează modul în care omul își construiește funcțiile și procesele psihice, dar și caracteristicile dominante
- diagnoza este nivelul la care se găsește la un moment dat un proces psihic, o particularitate sau o calitate psihică
- consilierea, sau recomandările, cu rolul de a crește calitatea educației la vârstele mici și calitatea dezvoltării umane în cazul vârstelor adulte


 Principalele teorii ale dezvoltării 

           Behaviorismul - trecerea gradată de la cercetarea proceselor mentale invizibile, la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct... citește mai mult

           Teoria cognitiv-constructivistă a dezvoltării
           Piaget considera că copilul, și nu întrebarea pusă de acesta, este o sursă de informații. Întrebările spontane ale copiilor sunt surse suplimentare pentru a înțelege semnificația reală a gândirii copilului... citește mai mult

           Psihanaliza, cu al său ”părinte” Sigmund Freud, are drept principiu ce ghidează funcționarea psihicului uman, principiul realității și principiul plăcerii... citește mai mult

          Teoria dezvoltării psihosociale
          Cel mai important continuator al lui Freud a fost E. Erikson, care propune abordarea stadială a formării personalității pe latura socializării... citește mai mult


 Ciclurile de dezvoltare ale omului 
          Un ciclu delimitează schimbările semnificative manifestate în cursul vieții, atât din punct de vedere al caracteristicilor biologice, cât și al celor psihologice și sociale.
          Dezvoltarea şi, în general, viaţa umană se desfăşoară în etape succesive, care au caracteristici foarte speciale. Fiecare fuzionează treptat în următoarea etapă. Totuși, nu există un acord unanim pentru a determina când începe şi când se termină. 

          Dinamica de creştere a adulţilor:
Modelarea. Datele ne conduc să concepem creştere umană ca un proces care integrează, atât schimbarea (variabilitatea) şi stabilitatea (consistenţa). Descrierea acestui proces este echivalent cu a contura o secvență de evenimente, în parte planificate sau determinate parţial de influenţe, atât ereditare cât şi de mediu. Aceste evenimente ordonate, pot ajunge la o valoare universală relativ mare, dar nu sunt decât un cadru general, specific în funcţie de rutele de viaţă ale anumitor grupuri, şi, de asemenea, a procesului de viaţă urmat de fiecare individ.
Abordarea dezvoltării umane. Putem distinge mai multe teorii care explică creşterea umană pe tot parcursul vieţii. În cercurile ştiinţifice, există un consens larg cu privire la interacţiunea dintre dezvoltarea personală şi rolul mediului înconjurător. Dar, pentru a studia şi analiza dezvoltarea fiinţelor umane sunt două abordări sau modele:
§         de dezvoltare - abordare adoptată de Freud, Jung, Erikson şi alţii. Teoriile se bazează pe vârsta biologică, ce constituie matricea de dezvoltare: ea evoluează odată cu vârsta, în special datorită rolurilor sociale. Cu toate acestea, recunoaşte că, în fiecare individ, apar variaţii particulare în interiorul modelului comun. Pentru aceşti cercetători, fiecare vârstă aduce provocările sale proprii. Să aibă cunoştinţe suficiente pentru a depăşi orice provocare oferă puterea psihologică suficientă pentru a trece la etapa următoare. În schimb, imposibilitatea de a depăşi fiecare etapă, determină o slăbire a forţelor psihice în înfruntarea următoarelor provocări.
§         constructivistă - consideră că, în sine dezvoltarea este de o importanţă capitală, că oameni foarte diferiți fac aceleaşi sarcini pentru dezvoltarea lor personală fundamental diferită. Cu toate acestea, aceste diferenţe sunt mai importante pentru auto-dezvoltare, decât similitudinile. Piaget a fost primul care a prezentat ipoteza, precum că aceste diferenţe în concepția de lume şi de sine au o bază comună, legată de dezvoltare. Fiecare mod de gândire implică şi necesită un sistem de gândire şi de interpretare mult mai complex, numit etapă. O nouă etapă nu este niciodată rezultatul sumei de achiziţii anterioare. Este nevoie de un nou sistem de gândire, o nouă cheie de interpretare, de a aborda noi explicaţii realităţii.Ipoteza este aceasta: atunci când un mod de interpretare a realităţii nu mai este în măsură să explice în mod satisfăcător şi să dea un sens, se construiște unui nou sistem sau structură de gândire, care să-l interpreteze cu succes. Astfel, sistemele sau structurile mentale de referință, se transformă radical pe tot parcursul vieţii şi nu trebuie să uităm că acestea sunt la originea atitudinilor, opţiunilor şi acţiunilor specifice. 

          În dezvoltarea umană, conform psihologiei românești, se evidențiază patru cicluri mari:
  • Ciclul prenatal, perioadă intrauterină, caracterizată prin cea mai intensă creștere și dezvoltare a ființei umane (dezvoltarea embrionară este explozivă în primele zile, înregistrându-se o creştere de 8000 de ori ca mărime şi de 20 ori ca diametru)...citește mai mult
  • Ciclul adultului (sau al inserției profesionale), de la 25 la 65 de ani, ce cuprinde: tinereţea 25-35 ani, adultul precoce 35-45 ani, adultul mijlociu 45-55 ani, adultul târziu 55-65 ani...citește mai mult
  • Ciclul de regresie, de la 65 de ani până la sfârșitul vieții, ce cuprinde: trecerea la bătrâneţe 65-70 ani, prima bătrâneţe 70-80 ani, a doua bătrâneţe 80-90 ani şi marele bătrân de la 90 ani...citește mai mult